Despre mine

Dupa cum spuneam, orice pasiune care nu este intretinuta piere. Datorita unchiului meu, insa, pasiunea mea pentru dresaj nu a disparut, ba mai mult, s-a accentuat, s-a definit, s-a transformat. Unchiul meu si-a dorit sa faca o canisa, apoi o scoala de dresaj. Am invatat de la el. Totul a meritat din plin!! Acum, pentru mine dresajul nu mai este o pasiune, ci un stil de viata, un mod de a interactiona cu un caine.

Primul  caine pe  care l-am vazut  dresat a fost  Sabrina de Angelo, o femela foarte valoroasa din rasa dobermann ce avea, in 1989, un pedigree de invidiat. Dupa Sabrina au urmat Bruno si Camy, ambii dobermanni masculi, cu un temperament superb. Acesta a fost startul. Au urmat alti si alti caini, pe fiecare in parte am invatat sa il cunosc, sa il respect, si, cel mai important, am inteles ca fiecare caine are propria personalitate, fiecare trebuie tratat altfel. E ca si cum ai educa un copil. O munca colosala, incununata de rezultate si de o bucurie si mandrie fara margini.

Nu putem spune despre un caine ca e ca  toti cainii. E ca si cum am spune ca toti oamenii sunt la fel, ceea ce e total gresit.

Cel mai minunat lucru este acela ca de la fiecare caine inveti un lucru nou, in fiecare descoperi un nou adevar. In asta consta, de fapt, satisfactia unui dresorOmul  trebuie sa  inteleaga  faptul  ca un caine este o fiinta cu vointa proprie, care nu poate fi obligata sa faca ceea ce nu vrea. Si atunci cand o face totusi, nu trebuie sa o faca de frica, ci din dragoste pentru omul care este langa el. Cainele si omul formeaza o echipa, iar asta se intampla de secole. cei ce se vor stapani asupra cainilor lor, trebuie mai intai de toate, sa renunte la termenul de "stapan", pentru ca acest lucru este imposibil. Omul nu poate fi stapanul cainelui, dar poate fi insa cel care ii este prieten, cel care il controleaza fara sa fie violent, fara sa tipe la el, si fara sa uite regula de aur: "Un caine trebuie iubit si respectat".

De aceea va spun acum voua, celor  care  cititi  acest scurt articol, ca daca doriti un caine care sa asculte de frica, si care sa fie batut mai bine nu ma cautati, pt ca voi refuza sa am aceasta atitudine fata de un animal atat de nobil precum cainele.

Sunt insa, dispus sa educ orice caine, cu metodele mele, fara sa imi pierd rabdarea, fara sa spun "Nu pot" sau "am obosit" Un dresor adevarat nu se va  da  batut niciodata, va cauta

toate metodele posibile ca sa faca acel caine sa se comporte asa cum trebuie. 

Dresajul  este  ca  o  pictura:  fiecare  detaliu  conteaza, fiecare comanda ascultata este ca un strop de culoare in viata dresorului. Acel dresor care va face din dresaj un mecanism, si nu o arta nu va avea niciodata rezultate, la fel cum medicul care va aplica tuturor bolnavilor acelasi tratament va avea pe constiinta zeci de pacienti pierduti.

Un mare intelept spunea odata ca o pasiunea e ca si focul: daca nu este intretinuta, se stinge.

Asa se intampla si cu  pasiunea pentru dresaj, pentru caini,  si  mai ales pentru superba arta  care este psihologiacanina. Cand am deschis ochii in lumea aceasta ciudata, primul meu prieten avea bot umed si 4 picioruse. Treptat am invatat ca un caine e ca si un om: trebuie sa il intelegi, sa il iubesti, sa ii fii alaturi, si, mai mult decat orice, sa il respecti. Din dragoste pentru aceasta minunata specie am simtit nevoia sa inteleg un caine, si, mai ales, sa pot comunica cu el. In acel moment a aparut pasiunea pentru dresaj.